Ce înseamnă „gaulish”. Semnificația limbii galice în dicționarul enciclopedic lingvistic sanscrit - limbajul cunoașterii minții, limba stărilor

6.2. Limbajul semnelor colocvial al surzilor ca exemplu de sistem de semne care înlocuiește limbajul natural Nu există nicio îndoială că nu toată gândirea noastră este verbală. Cu toate acestea, următoarele sunt incontestabile. Pentru ca inteligența copilului să se dezvolte normal, copilul trebuie la timp și în mod normal

limba galică

aparține grupului celtic al familiei de limbi indo-europene. Prin secolele V-VI. în Galia a fost înlocuită de limba latină, în alte regiuni ale Europei a dispărut mai devreme.

limba galică

limba triburilor celtice, cu puțin timp înainte de Hristos. e. locuind pe teritoriul din Peninsula Iberică până în Asia Mică. Era un complex de dialecte tribale diferite, dar destul de apropiate. G. i. se remarcă ca o ramură specială a limbilor celtice; mai aproape de filiala britanică decât filiala Goidel. Am supraviețuit monumentelor epigrafice ale lui G. i. (sec. IV î.Hr. - secolele I d.Hr). Majoritatea inscripțiilor scurte conțin doar formule inițiatice. Cel mai extins este calendarul placat cu bronz de la Coligny. Multe cuvinte galice și nume proprii au supraviețuit în inscripțiile latine și în lucrările autorilor antici. Comparativ cu restul celticului G. i. foarte arhaic. Aspectul fonetic al cuvintelor nu a suferit modificări semnificative. Se pare că mutațiile consoanelor nu s-au dezvoltat. Din câte se poate aprecia, declinarea nominală era foarte dezvoltată; verbul este mult mai puțin cunoscut. Ordinea cuvintelor din propoziție este liberă. În majoritatea zonelor de distribuție a lui G. I. a fost înlocuit de latină în secolele al V-lea și al VI-lea. Multe cuvinte galice au supraviețuit în franceză modernă și dialectele italiene de nord.

Lit.: Lewis G., Pedersen H., A Brief Comparative Grammar of the Celtic Languages, trad. din engleză., M., 1954; Dottin G., La langue gauloise, P., 1920: Whatmough J, The dialects of Ancient Gaul, ser. 1-5, Ann Arbor, 1950-51.

A. A. Korolev.

Wikipedia

limba galică

limba galică- o limbă celtică moartă, răspândită în Galia până în secolul al VI-lea, când a fost în cele din urmă înlocuită de latina populară.

Conform uneia dintre cele două clasificări principale ale limbilor celtice, galia și o serie de alte limbi moarte - celtiberiană și lepontică - sunt combinate în așa-numitele „limbi celtice continentale”. O altă clasificare, împărțind limbile celtice în Q-celtică și P-celtică, plasează galia în a doua ramură.

[χ] - alofon / k / înainte / t /.

Legi sănătoase

Scris

• Alfabetul Lugano folosit în Galia Cisalpină:

AEIKLMNOPRSTΘUVXZ Alfabetul lui Lugano nu face distincție între opririle vocale și cele fără voce, adică P reprezintă / b / sau / p /, T pentru / z / sau / t /, pentru K / z / sau / k /. Z este probabil k/c/. U / U / și V / W / diferă doar printr-o singură inscripție timpurie. Θ probabil k / t / și X pe / y / (Lejeune 1971, Solinas 1985).

• Alfabetul grecesc de est folosit în sudul Galiei de către Transalpina:

αβγδεζηθικλμνξοπρστυχω χ este folosit pentru [χ], θ pentru / ts /, ου pentru / și /, / u /, / b /, η și ω atât pentru lung și scurt / e /, / e / și / o /, / o / , și ι pentru scurt / π / și ει pentru / I /. Rețineți că Sigma în limba greacă de est este C (cunoscut și ca sigma semilunar). Toate literele grecești au fost folosite, cu excepția phi și psi.

• Alfabetul latin (monumental și cursiv), a fost folosit cel mai activ în Galia romană, cu excepția părții sale sudice, deși există lat. prin ortografie texte:

ABCDÐEFGHIKLMNOPQRSTUVXZ abcdðefghiklmnopqrstuvxz

G și K sunt uneori folosite interschimbabil (mai ales după R). Ð /ð , dsși s poate reprezenta t / t s /. X, X este [χ] sau / ks /. Q este folosit în rare ocazii (de ex. Sequanni, Equos) și poate fi arhaism (conservat de * k w) sau, ca în latină, poate fi o scriere alternativă a silabei -cu-(pentru original / kuu /, / kou /, sau / kom-u /). L și ð sunt folosite aici pentru a reprezenta așa-numitul tau gallicum(Africata dentară galică), caracterul exact nu a fost adăugat niciodată la Unicode. Spre deosebire de fontul pentru Р, linia centrală se extinde chiar în mijloc prin tipul de caractere tau gallicumși, de asemenea, nu se uită prin simbol.Este, de asemenea, indicativ să folosiți o literă precum iota longa, pentru mult timp i. Acest sunet este fie tradus, fie dublat. lat. „I” sau „i” minuscul cu semn acut. Întrebarea este încă neclară în ce măsură vocalele lungi ē și ō au fost transmise folosind literele grecești Η „ita” și Ω „omega”; există motive să credem că ei, cel puțin în unele cazuri, nu au transmis o specialitate număr, dar calitate vocale desemnate: "ita" - lung / scurt închis / ẹ / sau / i /, și "omega" - lung / scurt închis / ọ / sau / u /.

Numele ARAPOVNA de pe mormânt arată folosirea așa-numitului. tau gallicum(aici litera este dublată). Muzeele Cour d'Or, Metz.

Morfologie

Nume

În galică au existat până la 6 sau 7 declinări.Cele mai sigure informații despre declinarea celor mai frecvente două tulpini nominale: cu -a și -o tematice. O celulă goală înseamnă o lipsă de informații.

Datele despre alte declinări sunt mai fragmentare, dar în general imaginea arată astfel:

În unele cazuri, există o evoluție istorică, de exemplu, datele. unitati numerele la a-stems -āi în cele mai vechi inscripții, devenind primul * -ăi și, în cele din urmă, -ī (ca și la substantivele irlandeze a-bazice cu consoane slăbite (slabe): im. lámh „mână, braț” (comparați cu galic lāmā ) și Date láimh (< *lāmi; cравн. галльск. lāmāi >* lāmăi> lāmī). Mai departe, instrumentalis pl. numerele au început să se amestece cu datele. pl. numere (date.atrebo și matrebo vs. instr. gobedbi și suiorebe), iar în modern. limbile celtice insulare se știe că istoricul. forma instrumentalului a înlocuit complet Estul. dativ.

În ceea ce privește tulpinile o, galia a primit și o inovație - terminația pronominală în forma nom. pl. -oi si gen. cânta. -ī în locul așteptărilor -ōs și -os stocate în celtiberian (-oś, -o). În bazele a, gena moștenită. cânta. -cum este atestat, dar ulterior înlocuit cu -ias, asemănător dialectelor celtice ale insulei. Genetica pluralis așteptată în -a-om nu a fost găsită, dar în textul din Larzac este atestată forma -anom (vs. celtiberian arhaic -aum).

Verbe

Verbul de până acum, în ciuda progresului vizibil în învățarea limbii, este cunoscut mai rău decât numele: formele de prezentare (tematice și atematice - vezi mai jos), preteritul (sigmatic, reduplicat și format cu sufixul -u-) sunt remarcat; pasiva media se caracterizează prin elementul -r-. Au devenit cunoscute și formele relative ale verbului finit. Sistemul verbal prezintă o serie de inovații asupra statului celtic comun reconstruit. S-aoristul indo-european s-a dezvoltat în așa-numitul t-preterit galic, care s-a format prin îmbinarea vechiului sfârșit de persoană a 3-a sing. numere imperfecte - t- cu un final perfect al unității la persoana a 3-a. numere - u sau - eși afixarea ulterioară cu toate formele de t-preterit. De asemenea, s-preteritul s-a format prin extinderea - ss(inițial, de asemenea, numărul de la persoana a 3-a singular) și afixații - aceasta la unitatea de persoana a 3-a. numere (pentru distincție ca atare). Persoana a 3-a plural este marcată și prin adăugarea postpozitivelor --urilor la timpul trecut.

Calendar de la Coligny

Luna Samonios

Conjugare

Placă de plumb cu cea mai mare inscripție galică din l'Hospitalet-du-Larzac. păstrat în muzeul orașului Millau (Aveyron).

Conjugarea verbului în gală nu este încă foarte cunoscută, în ciuda constatărilor unor texte mari din anii 1974-1997. Aparent, în galică, cum ar fi, de exemplu, greacă veche, verbele indo-europene în -mi(atematic) și mai departe -o(tematic). Galia poseda 5 moduri: real, conjunctiv, dezirabil, imperativ și, în plus, o formă nedefinită (sub forma unui nume de verb) și cel puțin 3 timpuri: prezent, viitor și preterit - ale căror trăsături sunt menționate mai sus. . Christopher Gwynn a enumerat într-o listă o serie de forme de verbe galice supraviețuitoare

Numerale

Numerale cu graffiti La Grofesanque

1. cintus, cintuxos(galeză cynt"Inainte de", cyntaf„Primul”, breton Kent Față, veche irlandeză céta, irlandeză céad"primul")
2. allos(W ail, Br eil, OIr aile„Altul, al doilea”, Ir eile)
3. tritios(W trydydd, Br trede, OIr treide, Ir comori)
4. petuarios(W pedwerydd, Br pevare, OIr cethramad)
5. pinpetos(W pumed, Br pempet, OIr cóiced)
6. suexos(poate confundat cu suextos; W chweched, Br c'hwec'hved, OIr sesizat)
7. sextametos(W saithfed, Br seizhved, OIr sechtmad)
8. oxtumetos(W îngrădit, Br eizhved, OIr ochtmad)
9. nametos(W nawfed, Br navat, OIr nomad)
10. decametos, decometos(W degfed, Br degvet, OIr dechmad, celtiberian dekametam)

Sintaxă

Influența asupra limbii franceze

Galii sunt considerați în mod tradițional strămoșii francezilor și belgieni valoni (belgi), iar înainte de apariția lingvisticii științifice comparate-istorice, uneori s-a afirmat chiar („Gramatica Port Royal”) că franceza este un descendent al galiei și asemănarea cu latina se explică prin împrumuturi de la ea. Cu toate acestea, influența limbii galice (cu alte cuvinte, substratul celtic) asupra francezei nu a fost încă dovedită în aceeași măsură ca evidenta evidentă a schimbărilor cauzate de stratul puternic de influențe ale limbilor germanice la diferite niveluri, iar în cuvântul rădăcină principală al francezei predomină rădăcinile latine. Există aproximativ 180 de cuvinte pentru elementele galice ( inclusiv dialectală), de exemplu bec „cioc”, chêne „stejar”, ​​restul sistemului numeric zecimal, de exemplu, quatre-vingts „80” („4 x 20”). Aparent, acest lucru se datorează faptului că dispariția galilor și trecerea galilor la latină populară s-au produs foarte repede și, în momentul în care s-a format limba franceză veche, aceasta se terminase deja. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că latina și galia - care este acceptată de întreaga comunitate științifică - erau destul de apropiate una de cealaltă ca limbi italice și celtice antice, o serie de cuvinte diferă doar prin terminații sau formă gramaticală - toate acestea au accelerat și ele. trecerea la latină și a provocat ambiguitatea etimologiei unor cuvinte franceze moderne, ele putând fi atât latine, cât și celtice. Se știe, de exemplu, că, datorită înțelegerii de către gali a sensului cuvintelor latine, Iulius Cezar a trebuit să corespundă în greacă, și nu în latină.

Texte și glose existente de la autori antici

Un număr mare de glose și chiar mici fragmente de fraze în limba gală au supraviețuit printre autorii greci, latini și medievali timpurii. De remarcat este Marcellus Empiricus din Bordeaux. Are 10 astfel de texte în cartea sa despre medicamente.

Formule magice

Formule magice galice ale lui Marcellus din Burdigala

1. excicum acrisos(pentru curățare, clătire a ochilor).
2. resonco hregan gresso(pentru a îndepărta petele din ochi).
3. in mon dercomarcos axatison(cu umflarea ochilor).
4. rica rica soro(pentru orz).
5. κυρια κυρια κασσαρια σουρωρβι (pentru orz).
6. vigaria gasaria(pentru orz).
7. argidam margidam sturgidam(de la durerea de dinți).
8. criza crasi ca neras i(cu durere în uvula în gât).
9. heilen prosaggeri vome si polla nabuliet onodieni iden elilon(când gâtul este blocat)
10. xi exucricone xu criglionalsus scrisu miovelor exugri conexu grilau(când gâtul este blocat).

Alte fraze

Vita Sancti Symphoriani a fost creată în jurul secolului al V-lea în această sursă după părerea unui număr de savanți (vezi mai jos) se păstrează o întreagă propoziție în galiză târzie. Mucenic Symphorianus de Augustoduno (165-180).

" hoc este memorare dei tui"

"" (Codex de Turin D. V. 3)

Ab anonymi auctore scripta, Vita Sancti Symphoriani: "uenerabilis mater sua de muro sedula et nota illum uoce Gallica monuit dicens: „nate, nate Synforiane, mentobeto to diuo”„Această transcriere îi aparține lui Rudolf Tourneisen. Textul este deteriorat și, după cum s-a văzut mai sus, diferă în manuscrise și în această formă se găsește doar în două manuscrise din mulţimi versiuni din „Martiriul Sfântului Simforian”. Această reconstrucție aparține celtologului Tourneisen și este susținută de M. Joseph Monard "

Este de remarcat faptul că mentobeto to diuo o parte a frazei reflectă probabil latina vulgară sau influența acesteia asupra galilor. Acea. mentobeto în Adams că această formă era forma imperativă a verbului compus mente habere. Unde este franceză veche: „mentevoir” și prov. „mentaura”.

vita sancti Symphoriani dintre cele tipărite în „édition des Acta sanctorum (Aug. IV, p. 497), dă totuși un text diferit” într-o formă mai latină „- așa cum apare deja în secolul al XVI-lea:

Venerabilis autem mater sua de muro nota illum voce commonuit dicens: " nate, nate Symphoriane, in mente habe Deum vivum. Reluare constantiam, fili. Timere non possumus mortem, quae sine dubio perducit ad vitam "

Lucios

Greaca antica. si mai ales in lat. Autorii, după cum sa menționat deja, au supraviețuit sutelor de glose galice și galate (mult mai puțin). Din secolul al V-lea î.Hr până în secolul al VI-lea d.Hr. De la Plautus la Fortunatus lat. textele sunt pline de cuvinte galice. De exemplu, glosele lui Hesychius, materialele lui Hesychius din Alexandria, printre altele, oferă cele mai valoroase informații despre dialectul galat din Asia Mică.

ἀβράνας· Κελτοὶ τοὺς κερκοπιθήκους abránas: printre celți, maimuțe cu coadă lungă

αδες· πόδες. ἔνιοι δὲ ἀηδές ades: picioare în unele, în dezacord (în formă, este considerat galic sau galat)

Ἀδριανοί· Κελτοί, οἱ παρὰ τὴν Ἀδρίαν περίοικοι Adrianoí: Celtes qui habitent aux alentours de l'Adriatique

†βαρακάκαι · †ἅγιοι διαφέραι† , παρὰ Κελτοῖς brákkai: manivele din piele celtică

βαρδοί· ἀοιδοὶ παρὰ Γαλάταις bardoí: cântăreți galați

†ἔντριτον· τὸ διονίου ἔμβρωμα, ὃ Γαλάται ἔμβρεκτόν φασιν† éntriton: mâncare... pe care galatenii o numesc émbrekton

ἤλεκτρος μέταλλον χρυσίζον. φασὶ δὲ αὐτὸ ἀπὸ τοῦ ἐν τῇ Κελτικῇ χώρᾳ Ἠριδανοῦ τοῦτο κομίνζετ῰γνζετ. τὰ δάκρυα τῶν Ἡλιάδων ḗlektros [‘chihlimbar’]: metal de culoare aurie; se spune că în țara celților, plopii sunt numiți așa de Eridan; lacrimile Heliadei (Iliadei).

καίτρεαι· ὅπλα Ἰβηρικά· οἱ δὲ κυρτίας kaítreai: armă iberică; unele kurtías

κάρνον · τὴν σάλπιγγα Γαλάται kárnon sau kárnyx: trompetă galateană

Κελτοί· ἔθνος ἕτερον Γαλατῶν Keltoí: un trib diferit de galateni

κυρτίας· Κελτοὶ τὰς ἀσπίδας kurtías: cuvânt celtic, scuturi

λειούσματα ἢ λεγούσματα· εἶδος καταφράκτου. Γαλάται leioúsmata sau legoúsmata: tip de armură a catafractului în rândul galatenilor

λεύγη· μέτρον τι Γαλατικόν leúgē: unitate de măsură galateană

μαδάρεις· τὰς πλατυτέρας λόγχας τῶν κεράτων. Κελτοί madáreis: sulițe (în formă) mai plate decât coarne (vârfurile în formă de vârf de corn), la celți

Scriere galică

Mai recent, cel mai mare monument galic a fost calendarul Coligny. Cu toate acestea, din 1970 au fost descoperite o serie de texte bine conservate și relativ mari, inclusiv o posibilă vrajă pe o placă de plumb din Larzac, care este cel mai mare text galic care a supraviețuit. Această placă de plumb a fost găsită în 1983 în L "Hospitalet-du-Larzac ( 43.966667 , 3.2 43 ° 58′ N SH. 3 ° 12′ est etc. /  43,966667 ° N SH. 3,2 ° est etc.(G) (O)) în Aveyron. Textul cu italice latină este înscris pe ambele părți a două foi mici de plumb. Acest text poate reprezenta defixio- o tabletă cu un blestem magic. ... Textul, după presupunerea unor specialiști, este o incantație magică în raport cu o anume Severa Tertionicna și un grup de femei (eventual vrăjitoare sau druide rivale), totuși, interpretarea exactă a textului, având în vedere lacunele evidente. în cunoștințele noastre despre morfologia și vocabularul galilor, rămâne parțial neclar.

Exemple de texte

Text galic din Larzac

(După R. Marichal, modificat de M. Lejeune, L. Fleuriot și P.-Y. Lambert.)

Fața 1a inside de bnanom brictoincors onda ...[

] donicon [/] incarata

] a senit conectos [/] onda bocca nene.

] rionti onda boca ne [/ .on barnaunom ponc nit-

issintor sies eianepian / digs ne lisantim ne licia-

tim ne rodatim biont- / utu semnanom sagitiont-

ias seuerim lissatim licia- / tim anandognam acolut [

utanit andognam [/ da bocca [/ diom… [ne [

aia […] cicena [/ nitianncobueðliðat [

iasuolsonponne / antumnos nepon

nesliciata neosuode / neiauodercos nepon

su biiontutu semn- / anom adsaxs nadoc [

suet petidsiont sies / peti sagitiontias seu-

im tertio lissatim [/ ..] s anandogna [...

…] Ictontias. ["

Traducere: (în urma traducerii în franceză de P.-Y. Lambert.) Multe cuvinte, totuși, sunt de necitit, prin urmare traducerea este parțială, ceea ce este facilitat de o înțelegere limitată a galiei.

partea 1a Trimite descântecul acestor femei împotriva numelor lor (care sunt) mai jos, (sunt) descântecul vrăjitoarelor pentru vrăjitoare încântătoare. O, Adsagsona, (numele zeiței) îndreaptă-ți de două ori atenția către Tertionicna de Nord literele lor vrăjitoare și nauz (fire cu noduri magice), astfel încât să-l elibereze, împreună cu un blestem împotriva numelor lor, care face vraja lui. grup inferior [...]

partea 1, b […] aceste femei din cele de mai sus, care l-au fermecat în așa fel încât a devenit neputincios […]

partea 2a [...] fiecare persoană care deține funcția de judecător, asupra căreia ar fi aruncat o vrajă care anulează vraja impusă acestei persoane, astfel încât aceasta să nu fie acolo vrăjitoria vrăjitoarei vrăjitoarei literelor , vrăjitoarea nauzului (noduri pe sfoară), vrăjitoarea donatorilor, care se află printre aceste femei care caută Nordul, în scris o vrăjitoare, o vrăjitoare nauz, străină [...]

partea 2b nu este o evadare dintr-o vrajă rea [...]

Note (editare)

1. Grigore de Tours a vorbit despre limba galilor în scrierile sale, prin urmare la mijlocul secolului al VI-lea existau un anumit număr de vorbitori.
2. Există motive să credem că dispariția finală a limbii galice a avut loc în jurul anului 600 d.Hr. e. ...
3. Acest lucru poate fi controversat - cum poate fi arhaism sau un dispozitiv de ortografie - există discuții între celtologi
4. Stifter, David. (Recenzia lui) Helmut Birkhan, Kelten. celti. Bilder ihrer Kultur. Images of their Culture, Wien 1999, în: Die Sprache, 43/2, 2002-2003, pp. 237-243
5. Tau Gaulish, așa cum se crede în peleografie, provine din litera greacă „phita” sau „theta”
6. cât şi în cele mai vechi. limba
7. Lambert 2003 p.51-67
8. înseamnă aprins. gaelică și irlandeză, deoarece cazurile galeze au fost pierdute.
9. bn anom brictom
10. Recueil des inscriptions gauloises (XLVe supplément à "GALLIA"), ed. Paul-Marie Duval și colab. 4 voi. Paris: CNRS, 1985-2002. ISBN 2-271-05844-9
11. A. A. Korolev. Limba galică.(Limbi ale lumii: limbi germanice. Limbi celtice. - M., 2000. - S. 424-427)
12. engleză - proto-celtică ing.
13. oldcelt2008_6_gaulishA.pdf Dr. David Stifter.
14. exista o parere ca mI aici este un pronume personal al primei unitati numerice. numere umflate cu un verb, de exemplu. in forma uediu-mi
15. Pierre-yves Lambert La langue gauloise. - Paris: Editions Errance, 2003 .-- S. 162-174. - ISBN 2-87772-224-4
16. Sistemul verbal galish © 2000 de Christopher Gwinn
17. listă la encyclopedie.arbre-celtique.com/mots-francais-d-origine-gauloise
18. M. H. Offord, Cuvinte franceze: trecut, prezent și viitor, pp. 36-37
19. Xavier Delamarre, Dictionnaire de la langue gauloise, Une approche linguistique du vieux-celtique continental, Errance, Collection des Hespérides, 2003 (ISBN 2-87772-237-6) fr.
20. J. Degavre, Lexique gaulois (recueil de mots attestés, transmis ou restitués et de leurs interprétations. Mémoires de la Société belge d "etudes celtiques, n° 9), Bruxelles, 1998.
21. Marcellus Empiricus. De medicamentis liber. Lipsiae. Helmreich, Georg, 1849-1921
22. 1. Maicellus, De medicamentis liber, éd. G. Helmreich, Leipzig, 1889, VIII, 64, 170, 171, 190, 192, 193; XII, 24; XIV, 24; XV, 105, 106. vezi ediția dată de Max Niedermann în Corpus medicorum latinorum, V, Leipzig, 1916.
23. Wilhelm Meyer în lucrarea sa fundamentală Fragmenta Burana. Berlin, Weidmann 1901
24. p. 24: „jeden falls aus dieser Handschrift abgeschrieben, steht in der ^ Münclmer Handschrift 22243 (XII) fol. \) h \ Venerabilis mater sua de muro sedula et notani illum uoce gallica inonuit dicens. Nate nate syn- foriane inemento b & oto diuo. hoc este memoi-are dei tui. Resunie constantiam timere deum non]) ossunius. "
25. Rudolf Thurneysen, Zeitschrift fur Celtische Philologie, 4 (1923)
26. gegen die alte Handschrift in München 1441s (IX) liat nach Ikills Mitteilung fol. 45: Nate nii Synii) liorianae nieniorare doi tui. während die Handschrift der Laurenziana Aedil. KU (XI) (luich Pajnas Bericht) und die Münchner 2r) 4 () (XII) haben: Xate nate Symphoriane, nienicnto dei veri. Es stehen, de asemenea, nebeneinander die Varianten: in mente habe, niemento und meinorare. Seltsamer- weise enthält jede dieser o Lesarten eine Spur der ursi) rünglichen. In der Münchner Handschrift aus Penedictbeuern, nr. 4r) Sö (IX. Jahrh. F.)) I-X) steht das, was ich hier gebe, und dassell) e. jeden- falls aus dieser Handschrift abgeschrieben, steht in der ^ Münclmer Handschrift 22243 (XII) fol. \) h \ Venerabilis mater sua de muro sedula et notani illum uoce gallica inonuit dicens. Nate nate syn- foriane inemento b & oto diuo. hoc este memoi-are dei tui. Resunie constantiam timere deum non]) ossunius.
27. Wilhelm Meyer în Fragmenta Burana. Berlin, Weidmann 1901: "Ce sont quelques paroles extraites du martyre de saint Symphorien d" Autun (env. 180 ap. JC), qui furent selon lui écrites au plus tard au Vème siècle. Quand le saint fut conduit au lieu de son jugement , sa mère le héla " voce gallica"en ces termes:" Nate nate Synforiane meniento b & oto diuo hoc este memorare dei tui "(Cod. monac. lat. 4585)" Nati nati Synforiani, mentem obeto dotiuo„(Codex de Turin D. V. 3) Aucun doute sur la celticité de ces paroles, mais elles peuvent-être un peu déformées dans les deux versions manuscrites, qui datent du IXème siècle... »Il y a là deux sources manuscrites. (Suivent les interprétations de ces paroles, étayées dans les deux cas par des comparaisons à l "irlandais ancien).
28. în revista "Message n ° 54: MENTO BETO TO DEUO," Pense constamment au divin ". Cette formule gauloise citée est dans l" hagiograprie (en latin) de St Symphorien d "Autun (Vita Symphoriani Augustodunensis, 11ASS22) comme paroles de sa mère „Nate, nate, mênto beto do deuo” (Fils, fils, pense constamment au divin).
29. Adams J.-N. (2003, Bilingvismul și limba latină)
30. Bréviaire de Vienne, de 1522: Venerabilis mater sua de muro sedula illum voce commonuit dicens: "nate, nate Symphoriane, in mente habe Deum tuum. Resume constantiam, fili"
31. „Συναγωγή Πασών Λέξεων κατά Στοιχείον”. Glosare ale lui Hesychius din dicționarul său (atât limbi greacă, cât și limbi străine) sunt disponibile online în versiunea greacă a Wikipedia, vezi.
32. nota scurta
33. Inscripții și traduceri în franceză pe tăblițele de plumb de la Larzac
34. plomb du larzac
35. Lejeune, Michel; Fleuriot, L.; Lambert, P. Y. & Marichal, R. (1985), „Le plomb magique du Larzac și les sorcières gauloises”, CNRS, ISBN 2-222-03667-4
36. date conform: Delamarre, X. (2003). Dictionnaire de la langue gauloise(ed. a II-a). Paris: Edițiile Errance. ISBN 2-87772-237-6 fr.
37. plat de lezoux
38. oldcelt2008_7_gaulishB.pdf Dr. David Stifter. p. 152
39. D.Stifter. p. 149.

Literatură

• // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron: În 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - SPb. , 1890-1907.

Legături

• LA. Curchin, „limba galică”
• Limba galică pe TIED
• Calendarul Coligny
• Limbile și scrierea Galiei romane (fr.)
• http://www.arbre-celtique.com (fr.)
• corpus de inscripții galice și celtiberene online (fr.)

Dicţionar enciclopedic

Limba galică

aparține grupului celtic al familiei de limbi indo-europene. Prin secolele V-VI. în Galia a fost înlocuită de limba latină, în alte regiuni ale Europei a dispărut mai devreme.

Enciclopedia lui Brockhaus și Efron

limba galică

Limba galilor antici, care au locuit cândva în nordul Italiei (Gallia Cisalpina a romanilor), cea mai mare parte a Franței moderne (Gallia Transalpina) și mari părți din Spania și Portugalia. Este foarte probabil ca acest nume comun să însemne diferite dialecte galice, dar nu există nici un mijloc de a determina relațiile reciproce și diferențele dintre ele, pentru că tot ceea ce știm despre limba G. constă din câteva sute de nume proprii citate de greacă și latină. scriitori.sau găsit în inscripții grecești (puține) și latine, precum și pe monede și într-un număr mic de inscripții în întregime în gală. Fără îndoială doar că limba greacă aparține familiei limbilor celtice și probabil a constituit a treia subdiviziune a acesteia, care este diferită de cele două existente: britanică (cimriană, sau galeza, un dialect, dispărutul cornish, sau cornwall). , și bretonă, sau aremorian) și gaelic (irlandez-gaelic, adică gaelic în Irlanda, scoțian-gaelic sau gaelic în sensul apropiat, și dialectul Manx, care încă trăiește pe Insula Man), deși mai aproape de primul. O colecție completă de rămășițe din limba gaelică veche nu este încă disponibilă. Numele proprii și cuvintele individuale galice găsite la scriitorii greci și latini au fost deja parțial dezvoltate de Ze u ss "om în Grammatica Celtica sa (Berlin, 1871). Cf. de asemenea prima parte a" Celtica "Diefenbach" a (1839); propriul său, Origines Europaeae (1861) și un glosar galic în Roget de Belloget, Ethnogénie Gauloise (1872). Deosebit de importantă este compoziția lui Glü ck "a:" Die bei CI Caesar vorkommenden keltischen Namen "(1857); cartea D" Arbois de Jubainville: "Les noms gaulois chez César et Hirtius" (1891) este dedicată aceleiași probleme. . Un mic glosar din secolul al IX-lea. tipărită de celebrul celtolog englez Stokes în „Beitr. zur Yergl. Sprachforsch”, vol. VI. Majoritatea inscripțiilor G. sunt scrise în alfabet latin și doar câteva inscripții din sudul Franței - în cel grecesc. Acest lucru confirmă mărturia lui Iulius Cezar că druidii au folosit scrierea greacă. Există aproximativ 36 de astfel de inscripții; o prelucrare a acestora a fost publicată de Stokes în Transactions of the Philol. Society (Londra 1885) și, de asemenea, în Bezzenberger's Beitr. z. Kunde der indogerm. Sprachen "(v. XI). Numărul inscripțiilor latine cu nume galice este extrem de mare; acestea au fost analizate într-o serie de ediții franceze academice: "Revue Epigraphique du Midi de la France "," Bulletin Epigraphique de la Gaule ", " Dictionnaire d "archéologie celtique ", și lucrări epigrafice selectate: Alph. Boissieu, E. Dejardins, Ch. Robert, R. Mowat, B. de Kersers, L. Revon, A. Allmer et A. de Terrebasse, E. Blanc, Fl. Valentin, J. Camille, R. Cagnat. Inscripțiile în vază au fost culese de Anatole de Barthélemy și G. de Mortillet. Având în vedere deficitul de monumente ale limbii galice, monedele galice reprezintă un ajutor important pentru studiul acesteia. Cele mai vechi dintre ele se dovedesc a fi imitații ale statuilor lui Filip al II-lea al Macedoniei, deci aparțin secolului al IV-lea. î.Hr. Cea mai mare colecție (mai mult de 7000; dintre care 950 de aur și 324 de argint) a fost întocmită de de Saulcy, care a oferit mari servicii lui G. numismatică. Importante sunt și lucrările la monedele galice ale lui A. de Bartélemy. Inscripții latine cu numele lui G. în afara Franței au fost culese de la Brambach în Corpus Inscriptionum Rhenanarum (Elberfeld, 1867) și Inscriptiones Galliae Cisalpinae Latinae a lui Mommsen (Berlin, 1872 și 1877). Monumentele din Rin din limba G. (inscripții și nume) își găsesc locul în „Jahrbücher des Vereins von Alterthumsfreunden im Rheinlande”. Denumirile geografice celtice ale provinciilor renului sunt considerate de Marjan „om -” Programmen der Realschule zu Aachen „(1880-81), denumiri geografice ale erei Keltorim - A. Bacmeisteg” om („Alemannische Wanderungen”, Stuttgardt, 1867). Dintre lucrări nu sunt franceze. savanții sunt remarcabili Williams, „Die französischen Ortsnamen keltischer Abkunft” (1891). Există, de asemenea, o mulțime de materiale în așa-numitele „Dictionnaires Topographiques”, publicate în departamentele individuale ale Franței. Liste de nume proprii G. au fost întocmite de generalul Creuly (în „Revue Celt.”, Vol. III, care conține mai mult de 1600 de nume). Ele sunt completate și continuate de „Liste des noms gaulois”, H. Thédenat (în „Revue Celt.”, Vols. VIII și XII). În cele din urmă, trebuie menționată publicația extinsă lansată recent de Holder "a," Altcelischer Sprachschatz ", care ar trebui să acopere tot materialul lexical cunoscut până acum al limbii G. Procesarea gramaticală completă a limbii G. nu este încă disponibilă; a schița generală a foneticii și morfologiei sale este dată de articolul lui Windisch din „Grundriss der Romanischen Philologie”, Gröber „a (Strasbourg, 1888). Unele trăsături fonetice ale limbii G. o apropie mai mult de ramura britanică a familiei celtice decât de gaelică. Deci, are o „labializare” (tranziție la sunete labiale) a celui de-al doilea rând de linguale posterioare, asemănătoare cu Kimr și coreeană. În unele dialecte G., probabil, a existat o etapă mai veche și anume La cu următorul sunet de buze, dovadă fiind faimosul nume geografic de Sequana (Sena) transmis de romani. Indo-european primar R, aparent dispare în limba G., precum și într-un prieten. dialecte celtice. Spre deosebire de romanul antic, limba G. păstrează sîntre vocale. În domeniul vocalismului, trecerea la indo-european ei v è deşi alţi diftongi oi, ai , Ohși ai supravietuit. Rămășițele declinării și conjugării sunt atât de puține încât nu ne permit să judecăm diferențele morfologice ale limbii G. față de celelalte celtice.

LIMBA GALIANĂ, limba galilor. În realitate, a existat ca un grup de dialecte ale triburilor celtice (vezi celții), care au locuit teritoriul Europei de Vest și Centrale din secolele VI-V î.Hr. (excluzând Peninsula Iberică și o parte a Italiei de Nord), precum și regiunile centrale ale Asiei Mici (galateni). Pe teritoriul Galiei propriu-zise, ​​a dispărut până la sfârșitul secolului al V-lea d.Hr., făcând loc limbii latine, în alte regiuni ale Europei – ceva mai devreme; limba galata a fost inlocuita de limba greaca cu 3-4 secole.

Galia este una dintre limbile celtice (ramură continentală). El a păstrat multe trăsături arhaice care nu sunt caracteristice limbilor celtice insulare: nu există sincope și apocopie a vocalelor, mutații, vechile lungi și scurte sunt clar opuse; mutațiile consoanelor par să fi existat doar ca o tendință fonetică emergentă; judecând după reflexele din toponimia franceză și italiană, stresul nu a fost fixat. În declinarea nominală se dezvăluie paradigma comună indo-europeană în opt puncte; la verb se notează inovații specifice; Preteritul la persoana a 3-a singular în -tu, -ru (plural -tus, -rus). Sintaxa este caracterizată de ordinea liberă a cuvintelor dintr-o propoziție. Trăsăturile dialectice pot fi văzute în unele reflecții de indo-european * kw, * kw ca qu și ca p, la terminația acuzativ singular -m în loc de -n.

În izvoarele antice, s-au păstrat câteva mii de nume proprii și nume de locuri, precum și glose și fraze individuale în limba galică. Unele cuvinte au fost depuse ca substrat (vezi Substratum) în limbile și dialectele literare franceze și italiene moderne.

Monumentele limbii galice (datand din secolul al IV-lea i.Hr. - primele secole ale erei noastre) sunt fragmentare - sunt reprezentate de cateva zeci de inscriptii dedicate si epitafe, graffiti si legende de monede; aceasta face aproape imposibilă stabilirea unor diferenţe dialectale specifice. Există, de asemenea, mai multe texte în limba galică de natură magică - înregistrări ale conspirațiilor, blesteme pe tăblițe de plumb de la Larzac și Chamalier, o inscripție pe o țiglă de la Chateaublot (găsită în 1997), presupus interpretată ca o conspirație amoroasă. Monumentele au fost înregistrate folosind diverse sisteme de scriere: etruscă (sec. IV î.Hr.), greacă (sec. III î.Hr. - secolul I d.Hr.) și latină (sec. I î.Hr. - secolul IV d.Hr).

Lit .: Titular A. Altceltischer Sprachschatz. Lpz., 1891-1913. Bd 1-3; Evans D. E. Nume personale galice. Oxf. 1967; idem. Celtic continental // Indogermanisch und Keltisch. Wiesbaden, 1977; Whatmough J. Dialectele Galiei antice. Camb. (Mas.) 1970; Lambert R. Y. La langue gauloise. 2 ed. R., 1995. Dicționare: Delamarre H. Dictionnaire de la langue gauloise. 2 ed. R., 2003.